Ma proiectasem din stare de vis in astral unde se desfasura o parabola in care eram actor si spectator, precizez ca partea de sfarsit a fost perceputa in decursul trezirii. Eram in razboi, faceam parte dintr-o miscare de rezistenta undeva intr-o zona de munte, izolata. Printre noi se afla o persoana deosebita, inteleapta si puternica spiritual, atinsese nivelul de Constiinta Hristica. 
 
Priveam o femeie frumoasa si calda, imi zambea, parca ne cunosteam, ceva din mine din profunzimi o recunostea, se crease intre noi o stare de magie. Aceasta stare a schimbat ceva fundamental in atmosfera din jur si-n realitatea razboiului. 
 
Incepusem sa vad lumina care radia din inteleptul grupului, incepusem sa ma identific cu El, traiam in acelasi timp starea Lui interioara si totodata priveam de afara la ce se petrece - am aflat apoi ca erau mai multe fiinte care au perceput exact la fel. Partea din mine care era identificata cu El se concentra sa amplifice energia luminoasa care incepuse sa radieze din zona pieptului; cand a devenit suficient de puternica a inceput sa se expansioneze in jur intr-un mod rotitor. Curand aceasta energie de lumina, extrem de stralucitoare, densa ca plasma s-a dispus in forma de spirala. Spirala de lumina se rotea, se dilata si se inalta spre cer. 
 
Priveam in acelasi timp din exterior cum baza spiralei se extinde pe Pamant, iluminandu-l si transformand totul, se petrecea o mutatie elementara pana la nivel genetic. A cuprins intreg Pamantul, se transformase totul, razboiul disparuse ca si cum nu ar fi fost niciodata, priveam acum spre Noul Pamant. Am perceput ca stratul "protector" din jurul Pamantului care de fapt era un strat izolator intre Imparatia lui Dumnezeu si Pamant disparuse cu totul. 
 
Se deschisesera cerurile, se putea vedea direct de pe Pamant Imparatia lui Dumnezeu, era gigantica, toate formele-fiintele minunate si translucide convergeau intr-un mod tainic catre Dumnezeu. De fapt totul, fiecare forma-fiinta, fiind luminoasa si transparenta orienta catre El in exterior si in acelasi timp, ca o oglindire in interior, se afla miniatural si incarcata de specificul formei respective tot Imparatia lui Dumnezeu, cu El care radia din centru. Acest interior miniatural al formelor era de fapt aparent, pentru cine se apropia si chiar intra, revela tot un spatiu gigantic, fiecare forma-fiinta componenta a Intregului era un prag in mod individual catre acelasi Univers Divin, toate drumurile duceau catre El. Imparatia lui Dumnezeu avea o structura fractala perfecta si completa.
 
Dumnezeu era peste tot, se identifica cu Totul, si pastra in acelasi timp individualitatea fiecarei forme-fiinte.