Portile Castelului imparatesc se deschid larg spre a-mi implini dorinta, Ea ma calauzeste surazatoare si-mi dezvaluie misterele acestei manifestari pe care Ea a creat-o pentru mine.

Natura verde si tandra
iti imbratisez sanii umezi
de lacrimi si de roua
Stau in mijlocul tau
si invaluit in nectarul feminin
te sorb...

Siroaie de miere
curg abundent
din muntii tai Iubito
Ahhh... ce betie
simturile mi se desfata.

Ma inec in laptele tau,
Inunda-ma Iubito
caci ma hranesc
din fluviile Tale,
ce minunatie!

Formele-ti pline si calde
le mangai intreg, ca sa ma...
regasesc
sa ma gasesc in tine
Ca prea mult mai ascuns
intre tainele tale.

Acum te vad pe Tine
stralucind
doritoare
aproape.


As vrea de acum sa pot cunoaste eu, sa cunosc: frumosul, imbratisarea, arta si stiinta acestei manifestari, sa o posed...

O singura data am mai vazut-o de atunci, pe cand ma intorceam ingandurat de la un curs de filosofie. Mi-a fost deosebit de greu s-o recunosc printre atatea ganduri si deductii haotice care mi-o ascundeau total. Dupa aceasta scurta licarire a constiintei viata mea a decurs normal, obsedanta si repetitiva, somnolenta si lunga: cursuri, acasa, familie-stress, in oras, serviciu-stress, zile obositoare, zile de odihna, zile de uitare, zile inutile si ce multe... De ce te-ai ascuns atat de mult de mine, tu... viata ? De ce m-ai lasat sa cad atat de jos din imbratisarea eterna, tu... iubita mea ? De ce ai creat aceasta Iluzie numai a mea, tu... Divino ?