De ce te-ai ascuns atat de mult de mine, tu... viata ? De ce m-ai lasat sa cad atat de jos din imbratisarea eterna, tu... iubita mea ? De ce ai creat aceasta Iluzie numai a mea, tu... Divino?

Undeva exista o scara
spre Castelul din vis
Ma las cuprins
de aceasta descoperire
si imi apare surprinzator
de real...

Se vad primele trepte din Mine
si urc
La inceput mai greu
apoi mai usor,
ma inalt usor.

La celalalt capat se afla Ea
are o fiica care ma cheama
Imi recunosc sufletul trezit
din rodul iubirii noastre.

Ma inalt atat de sus...
iata, sunt desprins de Tot.

............................................................

Nu ma mai doare
frumusetea ta
De cand te-am regasit
in mine.

Mii de fluturi tremuratori
batand din aripi
ca pleoapele
electrizate de fiorul iubirii
Ma recompun
si apoi din nou ma risipesc
In cele patru zari.

Plutesc pe vanturi
Sunt nicaieri si totusi
peste tot.

Ma-mbeti iarasi cu
privirea ta
cea neuitata
Pieptul mi se deschide
ca o rana dulce
Din care urmeaza
sa te nasti din nou
din amintiri.

Nu, n-ai murit
Esti si mai vie parca.