Statea langa ea ca un strain, cand a fost oare a lui? Cum a putut sa fie atunci si acum numai este, ce anume putea sa schimbe totul ? De mult timp n-o mai vedea si se intreba unde o pierduse. Ea credea ca stie, de fapt nu-l iubise niciodata, a fost silita de un lant de imprejurari sa creada ca-l iubeste, dar acum, se eliberase, a reusit sa rupa lantul care-i ingreuia inima. Poate ea avea dreptate, totul a fost minciuna: nu-l iubea, n-o iubea. El era asezat la umbra unui copac iar ea, in fata, n-avea de unde sa stie ca statea exact in locul in care, sub pamant, ascunsa parca in inconstient, era insamantata o planta miraculoasa. Starea apasatoare a femeii a facut ca in profunzime samanta sa se trezeasca si lacrimile ei au udat-o.
Hotarasera impreuna sa se desparta si-au plecat fiecare in directia lui. Natura isi urmeaza insa cursul si predestinarea, incet dar sigur, cu o forta de neinvins. Peste cateva saptamani samanta a incoltit dar a intalnit umbra si forta de neclintit a copacului. Totusi setea ei de viata era incarcata cu o uriasa energie potentiala care ameninta sa se elibereze. Copacul de alaturi crescuse, mai semet si mai puternic dar nu putea inflori... seva lui de viata se transformase intr-un fluviu de lacrimi care-l strabatea din radacina pana in varfurile ramurilor, de unde picurau usor, in fiecare dimineata, pe tanara si firava planta de-abia incoltita. Natura facea ca aparentele disensiuni dintre cele doua plante sa se metamorfozeze alchimic in tot atatea motive de consens. Asteptau de acum momentul uniunii, al eliberarii si poate El-Ea asteptau timpul nasterii fericirii.

Sub pamant, in germeni
lastarii inghesuiti forteaza,
forteaza mereu spre lumina
pana cand scoarta cedeaza
se da la o parte
Lastarii ies, se multiplica
in zeci, in sute
se tarasc cautand sprijin spre inaltare.

Atrasi de copac
il gasesc si se catara pe trunchi
Le cresc carcei care se prind pe crengi
se infasoara pe ramuri
ca bratele,
cu ramurelele se intrepatrund
ca degetele,
apoi le cresc flori
ca inelele cu diamante.

Copacul simte atingerea invadatoare
seva incepe sa-i fiarba
presiunea creste si impinge,
impinge vrea sa iasa
cauta despartituri,
cauta fante si le gaseste
iese intai in colti, in muguri
Se desface in flori,
se imbratiseaza cu celelalte
ca buzele unui sarut.

Bucuria intrepatrunderii
ii face sa tremure, sa vibreze
in ramurele, in ramuri
Vibratiile se compun
fac ramurile sa oscileze
Unduirile cresc in amplitudine
intr-un ritm ametitor
ajung si cuprind tulpinile
pana la radacini
in dansul lor...

Barbatul se misca
ca o aripa dreapta
Femeia
ca o aripa stanga
impreuna fac
sufletul pereche sa zboare
sa se inalte
Pluteste printre nori
nimic pamantesc nu-i mai este comun.