De mult urmaresc acest personaj, de cand a intrat ca un copil in scena vietii mele, sau poate mai demult, din rastimp...

Trupul fraged de copil
tinand mana mamei
se desfata in racoarea diminetii.

Picaturi de roua
Prelinse de pe petalele macilor
ii uda obrajii imbujorati
seva de viata fierbinte
ii coloreaza fata
Razand la natura primitoare
cel invaluie.

Atat de usor a cazut din aceasta clipa
Odata cu aroma halucinanta
venita de ne-unde
care-l arunca in timp, departe
transformandu-l in vis
de om imbatranit din vreme.

Imagini intamplate
il iau cu asalt
Nascute peste timp
si renascute acum
Pierdute vesnic.

Iubiri, sperante,
toate s-au scurs din el
pierzandu-se pe cale.
Moartea goala si rece asteapta primitoare.

O strafulgerare si-l vede pe Iisus pe cruce in momentul mortii. In infinita sa compasiune Iisus invie pentru el, si-l apropie de inima Sa din nou, pe acest imbatranit din vreme. Uneori am senzatia ca eu sunt acest batran si in aceasta scena joc eu. Iisus se transforma pe rand luand chipuri dragi, binecunoscute, strapunse acum de lumina vesniciei, toate elanurile sufletului isi gasesc acum implinirea. Ultimul chip, ca o trezire limpede, este chipul lui de copil si poate al meu din inceputuri.

Se apropie de mine acest inefabil Eu
Se apropie de el, de tine, de existenta
Si totul devine, redevine... ca la Inceputuri

Existenta ca o Iubita Divina danseaza in jurul meu
Ma regasesc in starea regeasca de ax central
simt repaosul total din mijlocul miscarii

Ahh... Doamne, ce am cautat toata viata
se afla chiar in inima mea!