Sa ma prezint, asa cum stiu si cum cred ca sunt. Sunt un mic punct intr-un spatiu tridimensional. Ma cheama M si sunt definit de trei coordonate: x, y si z. Nu stiu de unde am venit si unde trebuie sa ajung dar imi vine sa cresc, sa-l maresc pe x, pe y si pe z, sa-i maresc pe toti pentru ca toate punctele asta fac... Trebuie sa urmez curentul natural nu ?

Am cativa amici, vreau sa zic ca am cateva puncte in preajma. Suntem un manunchi de puncte apropiate, intre noi se trag linii si ne simtim bine asa adunati. Dar, ce pacat, toti sunt prinsi in goana generala si distantele dintre noi cresc si manunchiul in care eram se imprastie. De ce oare merg toti oamenii in acelasi sens ? Nu am vazut pe nimeni s-o apuce inapoi. Ba da, sunt cativa, denumiti "ratacitii" sau "visatorii" care sunt luati si inchisi de multimea de puncte care se ocupa cu ordinea matematica...

Toti ceilalti sunt purtati de vantul cresterii spre maretie, spre faima, toti vor sa acumuleze cat mai mult pe axe. Mersul lor poate a creat acest curent si acum sunt ei insisi purtati de el, fara voie, pentru ca nu mai poate nimeni s-o ia inapoi. Dar multimi, daca va indreptati spre infinit n-o sa puteti ajunge niciodata acolo, asa din masura in masura, sau poate nici nu vreti sa va indreptati catre ceva anume... Vantul e asa puternic incat ma duce si pe mine, n-am de ales si il maresc pe x cat pot acum pentru ca fostul amic de pe linia din stanga a devenit concurent si nu doresc sa-i las satisfactia unei victorii.

Cu fostul manunchi de amici se intampla lucruri ciudate, incerc sa reiau liniile de legatura intre noi pastrand un capat la mine dar fara sa-mi dau seama ramane la mine si celalalt capat, asta inseamna ca nu mai comunic decat doar cu mine. Am vazut ca unele puncte incercau totusi sa comunice, gaseau parteneri spre care aruncau linii dar cu prea putin elan, incat acestea se intorceau fara sa atinga tinta, faceau bucla si cei care le primeau inapoi le considerau raspunsuri ale partenerilor. Aceasta e iubirea ?

Sa trecem mai departe pentru ca am gasit un nou hobby: muzica. Asta inseamna ca eu primesc o unda complexa de diferite frecvente si amplitudini si plutesc pe valurile ei sau mai bine gandesc ca plutesc pentru ca totul aici e matematic. Fascinant, dar de unde vine muzica?

La un moment dat al evolutiei mele s-a intamplat ca din mine s-a desprins inca un punct care, ciudat lucru, a pornit in directia opusa, dar nu l-am lasat, trebuia sa fiu unit in mine insumi si sa am controlul. Din ce cauza oare s-a intamplat asta ? Da, cred ca stiu: am vazut pe cineva care inainta spre Origine, era ciudat, mi-a placut ceva la el si chiar atunci din inima punctului meu sau din inima mea cat un punct s-a desprins rebelul... Riscam sa devin un fraier sau un sentimental, nu am avut de ales, trebuia sa inabus, sa tradez aceste elanuri ale inimii.

Acum trebuie sa uit povestea si mi-am gasit o noua ocupatie: saltul. Sar pe coordonata z, care se zice ca ar fi partea profesionala, din centimetru in centimetru agatandu-ma de cei din fata si lasandu-i pe ei in urma, astfel eu ajung mai repede. Nu este cinstit dar asta nu mai intereseaza pe nimeni pentru ca toti fac la fel. Se falesc cu un caracter maret dar in realitate au portiuni mari de drum neparcurse, tot agatandu-se asa de cei din fata si sarind...
Sa revin la mine pentru ca undeva am spus "astfel eu ajung mai repede" dar cum sa ajung mai repede la un tel la care oricum nu o sa ajung? Sa retractez ce am spus, dar mai bine nu ca nici chestia asta cu retractarea nu se prea petrece in acest spatiu si chiar as deveni ciudat.

Decat sa fiu un ciudat mai bine ma ocup cu noua descoperire: dinamica acestei evolutii creaza triunghiuri de multimi si cine reuseste sa ajunga in varf poate manipula intreaga multime aflata la baza triunghiului. In plus tot ce acumuleaza multimea de la baza este trecut automat in contul celui din varf. Triunghiul sa deplaseaza si el inainte pe axa x fiind purtat de curent asa fel incat se creaza iluzia unei evolutii spre mai bine pentru multime si totusi cei de jos o sa ramana mereu pe latura inferioara iar cei din varf o sa ramana mereu acolo. Asta da smecherie, merita s-o incerc!

Iata inca un hobby nou: arta. Eu n-am nimic de spus intr-un mod sa zicem artistic pentru ca nu simt nimic, dar nici asta nu conteaza cata vreme pot deveni celebru, o sa devin faimos si asa ajung mai repede in varful triunghiului.

Sa lasam toate astea si sa ne trezim pentru ca multimea se indreapta spre haos, nu spre infinit. Ahh, ce minciuna... cineva m-a mintit sa aleg sa ma indepartez chiar de locul care mi-ar fi putut aduce fericirea. Ma intorc, nu mai pot, trebuie sa ma intorc.

Este greu sa inaintezi impotriva curentului general si pe deasupra sa renunt eu la frumusete de coordonate? Dar nu mai pot trai intr-o lume cu valori inversate fata de asezarea normala, o lume in care totul este calculat matematic, vreau sa respir, vreau poezie, vreau sa iubesc...

Incep sa simt o prezenta ascunsa, calauzitoare, si este cu mine mereu, poate El imi va arata sensul cel diferit, poate El imi va arata unde sa gasesc poezia, iubirea si de unde vine muzica, El ma va calauzi spre Origine. Ma indrept spre Origine! Dar ce uimire, ce vad, in Origine este ceva, de fapt Altceva.
Acum inteleg ca de Aici au plecat cele trei dimensiuni si spatiul a fost creat de aici, sau de aici a cazut spatiul, de aici am cazut eu. Este aici o lume atat de concentrata care include totul, Infinitul este aici. Toate elementele din planul tridimensional - vechea mea locuinta - raportate la Origine capata valente infinite... asta da frumusete in matematica! Pot cuprinde de aici infinitatea de puncte, pot controla cresterea si evolutia, adunarile si scaderile, miscarile si tendintele, fiecare intentie plecata din origine poate schimba cu usurinta structura si manifestarea pe scara macrocosmica in sistemul tridimensional.

Este o dimensiune infasurata pe ea insasi, deci Ea si numai Ea exista. Ce-as putea face sa fiu si eu? Sa ma supun Ei, sa ma dizolv, sa fiu infasurat de ea, prin exterior si prin interior sa fiu una cu Ea, cu Tine Doamne.