Am facut o fortareata din mintea mea
si-am adunat toata cunoasterea mea la lupta
pentru c-am vrut sa-ti cuceresc inima
si s-o pun ca pe un trofeu pe frunte,
vroiam sa ma incoronez suveran in tinutul iluziilor.

Dar tu ai ras la toate asalturile mele
si mai infrant c-o singura privire,
ametitoare si orbitoare...
mi-ai taiat bratele vointei
si nu mai am nici o putere,
fortareata mea s-a naruit
si m-am imbatat din cupa fluviilor tale,
mi-ai scos inima demult uitata
in mersul neintrerupt al gandurilor
si-ai incalzit-o la flacara alba
a pasiunii tale.

Acum m-ai facut invingator,
infrangerea n-a fost decat salvarea mea,
Ce transformare! Ce metamorfoza!
Mintea mea se coboara umila
si imbratiseaza inima mea,
gandurile mele, ca bratele,
imi cuprind sentimentele
si emotiile imi vibreaza in tample,
nu ma mai hranesc decat din fiinta ta,
imi cade la picioare mandria si cunosterea
iar tu imi darui Esenta masculina,
plina de noblete si triumf,
Extazul si Iubirea.

Viziunea splendorii tale
a facut mintea mea sa taca de rusine.
Visul unei vieti rotitoare si chinuitoare
s-a zdrobit de zorii
unei dimineti de dimensiuni universale.
Regasesc multimea de constelatii
ascunse in spatele miscarii gandurilor agitatoare.
Torentul mintii se revarsa intr-o liniste fara margini,
aici intrebarile si raspunsurile
se dizolva in viziunea Totului.