A
venit toamna, acopera-mi
inima cu ceva,
cu
umbra unui
copac sau mai
bine cu
umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad,
uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi
strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in
mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o
dragoste mare.