Eram din nou in casa parinteasca si, asezat in gradina sub bolta vitei de vie, faceam exercitii spirituale de detasare si desprindere din planul fizic. Eforturile erau mari dar rezultatele inexistente, ceva ma tinea lipit de pamant, eram greu, nu puteam regasi zborul. Am realizat ca de fapt eforturile ma tineau pe pamant si imi luau din energie. Uitasem ca aripile imi cresetau numai daca ma abandonam cu incredere Divinitatii din mine, pastrand in acelasi timp actiunea in plan secund. Reorientarea catre interior si trecerea actiunii precum si a efortului propriu pe planul doi ma facut sa vad apoi ca sunt de fapt unde trebuie sa fiu, Acasa, si n-am de ce si unde sa mai plec, era ca o regasire si ca o usurare, regasisem zborul interior.