 Adelinu
   Postari: 3 Adaugat: 2010-04-19 |  Utopie Personala !
Am dat multe sfaturi in tot acest timp in care a trecut. Poate nu le pot numi neaparat sfaturi, insa am incercat sa fac oamenii sa fie multumiti, fericiti cu ceea ce au. Sa le arat partea buna din lucrurile din jurul lor, sa le reamintesc cum e… sa zambeasca. De cele mai multe ori, am reusit, si sunt fericit pentru asta. In tot acest timp, eu n-am facut nimic din toate lucrurile pe care le-am spus altora, care intr-un final, au ajuns sa fie bune. Sau aproape nimic. In tot acest timp, am cautat o alternativa la o “perfectiune” care exista deja, intr-o “alta lume”. As minti sa nu zic ca am facut 1001 comparatii, de la cele mai neinsemnate persoane pana la cele ce se indreptau spre ideal in viata mea. Si mereu, cea mai mica buturuga, a rasturnat carul mare.
A trecut timpul, am trecut prin diverse si diverse experiente, si am inceput sa ma obisnuiesc (cred) cu ceea ce nu placeam in totalitate, dar care imi placea asa cum era. Dupa care, mi-am dat seama brusc, ca nu e bine. Si asa au inceput problemele… intrebari pro si contra, balante cu talere mai sus sau mai jos, compromisuri sau nu… imi placea, dar nu era cum credeam eu ca vreau sa fie. (poate mai cred inca, nu stiu). Vorba unui foarte bun prieten, daca nu cred in principiile mele, in ale cui sa cred? Daca nu cred in ceea ce cred eu, de ce mai traiesc?
O alta prietena, imi spunea ca e ciudat ca am o viziune dreapta despre tot ceea ce cred si ca nu ma abat de la reguli. In acelasi timp, ma gandesc la cei care aveau acelasi fel de viziune despre lucrurile pe care urmau sa le faca, iar eu am vazut situatia altfel, am incercat sa le-o schimb, si a fost bine intr-un final. Deci ceea ce credeau ei, era eronat. Si acum, incep sa compar. Sa ma pun in situatia pe cel pe care l-am ajutat. Daca eu sunt cel care are o viziune fixa asupra lucrurilor dar daca e eronata? Poate ar trebui sa tin cont de parerea altora (considerand ca acei oameni, nu sunt oricine) in ceea ce ma priveste.
|
