In timpul actului amoros, obisnuita experienta a simturilor poate fi transcensa intr-o traire coplesitoare de natura mistica. Aceasta traire unica poate sintetiza toate experientele particulare legate de sfera erosului.

In trairile amoroase, fiinta umana se poate implica pe mai multe planuri existentiale: sexual, afectiv, psihic. De regula experientele noastre sunt limitate pe unul din aceste planuri, traind fragmentar si secvential doar o mica gama de emotii amoroase. De exemplu iubirea pura este traita cu predilectie in timpul adolescentei, apoi, cand simturile sufletului s-au tocit apar experientele orientate sexual. Chiar daca in acest domeniu se obtin performante, va ramane totusi nostalgia puritatii inceputului, ca o comoara pierduta pentru totdeauna. Aceste rupturi si discontinuitati in trairile amoroase sunt cauzele principalelor neimpliniri existentiale umane.

Solutia consta in schimbarea viziunii asupra erotismului si transfigurarea acestuia, in trairi mistice, in decursul carora cuplul poate atinge uniunea cu Divinitatea. Este posibila o experienta globala, religioasa, care sa includa erotismul cu manifestarile sale cele mai patimase si extazul mistic specific crestin.

Pentru aceasta este necesar ca prejudecatile legate de viziunea religioasa obisnuita asupra sexualitatii sa fie abandonate. Nimic nu claustreaza, nu oprima, nu inhiba mai mult libertatea interioara decat legatura artificiala pacat-sexualitate. Erotismul dincolo de aceste limite ni-L reveleaza pe Dumnezeu aici si acum, ca participant de onoare al vietii, al bucuriei de a trai si al fericirii.

Actul amoros poate fi trait ca un ritual de comuniune cu lumea primordiala a armoniei in care Adam si Eva sunt vesnic indragostiti unul de altul si din imbratisarea lor ies multimile infinite de forme, culori si parfumuri.