Splendoarea florilor, bucuria pasarelelor la rasaritul soarelui, surasul de femeie indragostita, strangeti in inima toate aceste picaturi cazute din cer si veti vedea ca se vor preface intr-un izvor care curge spre Viata Vesnica.

Deseori semanam cu-n copil care-si construieste un castel de nisip pe tarmul marii. Cu multa truda copilul ajunge poate la o constructie mareata dar totul a plecat dintr-o idee gresita: castelul este prea aproape de apa incat primul val mai puternic o sa-l darame. Haideti sa ne construim viata pe varful muntelui Iubirii.

La inceput totul plutea intr-o armonie perfecta in oceanul cald al Iubirii. Insa omul a pierdut Magia Iubirii si de atunci l-a patruns frigul si inima i-a inghetat. Oceanul din jurul lui a inghetat si el, simtind nevoia sa se incalzeasca si-a facut o casa din bucati de gheata. Cand o noua nevoie se nastea in sufletul lui si-o satisfacea creand forme de gheata potrivit dorintelor. Astfel s-a inconjurat de forme reci, dincolo de care nu mai vede Chipul Iubirii. Fiecare elan catre iubire ii topeste "avutia", vazand pierderea da inapoi grabit... Haideti sa ne topim casele, sa ne topim inimile... unul in altul...

Regulile creaza un ritm pe a carui cadenta se tese melodia inspiratiei sufletului. Totul in jurul nostru este o impletire de reguli si inspiratie, de impuneri si spontaneitate, de necesitate si placere, nu incercati sa dezechilibrati armonia pentru ca este Cantecul Divin... doar dansati...

Privesc spre Necunoscutul Divin si seamana c-o imensa biblioteca din care putine carti am reusit sa inteleg. Bibliotecarul este Prietenul meu si asta ma linisteste! Necunoscutul lui Dumnezeu seamana cu-n imens camp acoperit de zapada, privirea mea se odihneste pentru ca nu-i gaseste marginile, zapada am dat-o la o parte in putine locuri si sub ea am gasit... ghiocei.

Oamenii refuza sa vada si din punctele celorlalti de vedere, traind continuu numai in aria lor de cuprindere specifica, construiesc astfel o inchisoare pentru suflet. Cei care aleg sa evolueze gasesc puterea sa transmigreze, eliberandu-se, acced la o realitate mai vasta catre un grup, o orientare sau un domeniu al cunoasterii. Un timp, noul domeniu al cuprinderii este suficient de vast ca sa le ofere libertate si posibilitatea de-a fi impliniti. Dupa o perioada insa limitele acestui domeniu incep sa-i constranga si este necesara o noua evadare. Iesirea din cate o inchisoare este ca o eliberare de cunoscut si o plonjare in necunoscut. Din oricate inchisori s-ar elibera, fiinta umana intuieste la un moment dat natura inchisorilor nesfarsite care se cuprind una pe alta. Eliberarea este posibila numai in Transcendenta, in punctul de vedere Divin.