Splendoarea florilor, bucuria pasarelelor la rasaritul soarelui, surasul de femeie indragostita, strangeti in inimatoate aceste picaturi cazute din cer si veti vedea ca se vor preface intr-un izvor care curge spre Viata Vesnica.
Singuracomoara ce trebuie salvata este iubirea adormita in pieptul omului. Iata ca omul se descopera deodata asezat printre ruine de obiecte imprastiate in jurul sau. Nu stie ce sens au si care este cauza acestei dezordini. Incepe reconstructia la intamplare nestiind de unde sa inceapa si unde ar trebui sa se termine, dar munceste cu sarg si-n munca-i inutila isi pierde sufletul.
Zambetul meu e plin de gingasie, gingase-mi sunt si miscarile... asa ca fii pamantul pe care calc usor, fii trunchiul palmierului pe care sa ma-nlantui atat de moale, ca vita cataratoare...
Cum stim ca o persoana este cea potrivita pentru noi? Apar momente magice in care prezenta ei/lui electrizeaza atmosfera, ne face sa simtimtotul plin de lumina. Ni se pare ca recunoastem la ea/el, parca de undeva din trecut anumite trasaturi, ale fetei in special, anumite gesturi care par banale dar pentru noi au o semnificatie importanta, traimtotul mai intens, avem multe momente de sclipire, de reamintire, de dejavu.
Cautarea naturii noastre esentiale catre interior este un proces comun si de prima importanta in toate religiile lumii. Chiar daca se folosesc cuvinte si notiuni diferite, specifice cadrului cultural si conforme cu doctrinele spirituale existente, toate religiile cauta acelasilucru pornind din realitati conjuncturale diferite.
