Perioada buna de progres spiritual din pacate nu a durat foarte mult, cam dupa 2 ani am intrat in criza spirituala care a culminat cu divortul. A fost un cosmar mai ales ca nu eu am vrut asta, in plus simteam cum ma indragostesc de sotia mea din nou si intr-un mod uimitor, nu intelegeam de ce trebuie sa ma paraseasca chiar cand eu o iubeam mai mult. Era un nou mod de-a iubi, mult mai pur si adevarat, parca totul era nou, era o combinatie inedita de nou si vechi, o vedeam pe fosta sotie altfel, parca era o noua persoana incarcata cu fatete nevazute pana atunci. Sentimentele mele erau in armonie cu tot ce ma inconjura, toate lucrurile erau complice la aceasta iubire, vedeam semne ale Divinitatii peste tot, totul imi raspundea la iubire, numai ea nu... Sentimentele mele pentru ea erau asa de nobile si puternice ca se revarsau in exterior fara voia mea, simteam ca iubesc oamenii si ca totul are legatura cu Ea. Gazda mea de atunci care era un barbat in varsta destul de respingator la prima vedere a fost si el beneficiarul acestei situatii, simteam ca-l iubesc si pe el. Iubirea care era in inima mea pentru Ea se modula specific si se nuanta cu aspecte de compasiune si prietenie dezinteresata la adresa gazdei mele, el a simtit asta, considera ca un inger a ajuns in casa lui, fara sa stie ce durere era in inima mea, ce pret aveam sa platesc pentru aceasta iubire.

Simteam o durere continua si insuportabila care in loc sa se estompeze in timp parca crestea in intensitate, nu stiam ce sa fac sa-mi treaca si nu trecea nicidecum, eram asa de pierdut in aceasta durere ca ma durea simplul fapt ca existam. Pierderea afectiva s-a amplificat si datorita situatiei materiale, conjunctura era demna de un cosmar din care nu ma puteam trezi. Credeam ca o sa mor atunci, mi se derula toate viata cumva ca o vedere subtila, asteptam sa mor, vedeam asta ca pe o eliberare, nu mai vroiam sa exist.
 
Dupa o perioada neagra cam de 6 luni am inceput sa simt ghidare subtila din ce in ce mai clara care m-a condus catre niste stari uluitoare de fericire care nu erau determinate de-o persoana anume. Am inteles din inima ca acea iubire era de fapt catre Dumnezeu, catre natura, catre existenta, eram indragostit de starea de-a fi de fapt. Prin ghidare subtila am reusit sa-mi opresc mintea si sa sterg tot trecutul fara a arunca si Iubirea pe care o simteam, incepeam sa ma simt ca renascut, murisem si inviasem. Incet incet am balansat din iad in rai, toate starile pe care le credeam a fi negative s-au transformat printr-o tainica alchimie interioara in tot atatea stari pozitive. Fiecare stare negativa specifica era transformata in starea pozitiva opusa. Traisem cu o intensitate atat de mare Vidul total incat mi s-a revelat surprinzator extrema cealalata: Existenta beatifica. Dupa ce am simtit atata timp eu-l ca pe o povara ajunsesem sa nu-l mai simt deloc, se vaporizase si in locul lui a aparut Existenta pura.

Eu nu mai eram dar deveneam pe rand ceea ce simturile imi aduceau la cunostinta, deveneam apa pe care o vedeam in fata, copacii care vibrau in mine, vantul care ma strabatea liber si dincolo de ele: Existenta si atat. Era uimitor, ma simteam indragostit de viata, de existenta, vedeam lumina peste tot in jur, ma identificam cu ceeea ce simturile atingeau in exterior, traiam in prezent la modul cel mai profund, gasisem esenta vietii. Momentul prezent era perfect, nu mai existau notiunile de trecut si viitor, totul ma extazia, imi priveam mana ca pentru prima data, ramaneam uimit si ma treceau fiori doar pentru faptul ca realizam c-o priveam, traiam starea de fericire dincolo de mine, ca o stare esentiala care izvora din tot ce ma inconjura. Aceste stari pozitive s-au derulat in avalansa timp de 2-3 luni, eram in paradis dar parca lipsea ceva, simteam ca nu este totul, mai tarziu aveam sa-mi dau seama ca lipsa o resimteam din cauza faptului ca nu simteam prezenta lui Dumnezeu, nu ma simteam profund unit cu El, cu toate ca intelegeam ca El este in acea stare de Existenta pura. Aceasta lipsa a facut ca starile sa se estompeze gradat trecand in planul secund dar fara sa se piarda cu totul.
 
Este necesar sa fac anumite observatii referitor la aceste evenimente vazute din momentul prezent. Cu toata aceasta durere nu am facut niciodata compromisul de-a uita iubirea, subliniez acest lucru pentru ca dupa multi ani am inteles importanta deosebita a acestei alegeri, tin minte ca psihiatrul mi-a recomandat medicamente tranchilizante pe care nu le-am luat niciodata de frica sa nu devin un barbat fara simtire. Vroiam sa aflu cu orice pret, chiar cu pretul vietii, de ce iubirea moare, de ce doare atat de mult si de ce fericirea poarta cu ea mereu umbrele durerii. Ce bine am facut pentru ca acum Adevarul imi este clar si il traiesc chiar in adancul fiintei mele, varfurile spirituale la care aveam sa ajung nu mi se puteau revela daca nu faceam atunci aceasta alegere, consider ca fara aceasta perioada cumplita nici intr-o viata de practica spirtuala continua nu puteam ajunge unde sunt acum.

Ruptura divortului a fost cauzata si de anumite greseli pe care le-am facut in relatia cu fosta sotie si datorita unor neintelegeri spirituale pe care le-am si prezentat in parte aici, sigur si ea a facut greseala sa rupa relatia. Multumesc lui Dumnezeu ca s-a folosit de aceasta cauzalitate si a transformat in final totul in bine. Privind acum in urma, realizez ca durerea a fost provocata de fapt de neintelegerea mea si de imaturitatea mea in iubire. De ce trebuia sa ma doara asa ca m-am despartit de o fiinta umana, in definitiv in lumea Divina nu sunt posibile despartirile. De ce trebuia sa apara suferinta ca iubeam pe cineva care nu raspundea la fel? Era suficient sa ma bucur de senzatiile bogate pe care mi le dadeau iubirea, nu intelegeam ca Iubirea este una singura, nu exista decat in mintea oamenilor iubire pentru cineva, iubirea mea, iubirea ta, cand iubim pe cineva cu adevarat de fapt iubim Iubirea si cu asta iubim totul. Astfel mi-am obtinut independenta fata de oameni in ce priveste Iubirea.

Referitor la ghidarea subtila despre care am scris, mentionez ca nu este vorba de-o fiinta umana, este foarte important si acest aspect pentru ca am vazut importanta hotaratoare a ghidarii din subtil ci nu din planul fizic, si acest lucru mi-a oferit independenta fata de invatatorii din lumea oamenilor, avand in vedere multimea de invatatori falsi si egoisti care urmaresc propriile interese consider acest lucru deosebit de important. Asta nu inseamna ca nu ma las ghidat sau ca nu primesc invatatura spirituala din partea oamenilor, sunt cateva fiinte umane aflate in comuniune cu Dumnezeu carora le datorez multe pe plan spiritual. Tot ceea ce simt ca este de la Dumnezeu pentru mine primesc in fiinta mea, si El ma invata prin multe, capacitatile sale pedagogice intrec cu mult inventivitatea si asteptarile umane.